Bineînţeles că
vremea de afară nu ajută cu nimic, dar stăteam eu aşa într-o zi şi mă gândeam la
vacanţă şi la concediu şi mă trăsni o idee: de ce ai vrea să mergi cu cortul?
În primul rând nu
pot înţelege de ce ai vrea să pleci din patul tău confortabil să te duci undeva
în pădure ca să dormi pe jos pe o saltea de neopren mai subţire decât unghia şi
să trezeşti a doua zi rupt în două mai ceva decât un moş de 90 de ani?
De ce ai vrea să
pleci de acasă unde ai un acoperiș solid deasupra capului şi să te duci să
dormi în pădure, să te mureze bine o ploaie căci ştim cu toţii că apa trece
prin pânza de cort. Sau şi mai rău, să ajungi să pui peste cort o folie de plastic
ca să îţi umpli plămânii de condens toată noaptea şi a doua zi să ieşi fericit
din cort ca să pui folia la uscat pe iarba udă.
De ce ai vrea să
pleci de acasă unde ai o masă, scaune, farfurii, aragaz şi tot confortul unei
bucătării ca să ai minunata plăcere de găti o cafea într-un ibric afumat la un
foc de lemne pe care ai reuşit să îl faci abia după ce ai scormonit jumătate de
pădure după 3 vreascuri şi alea ude de la ploaia de noaptea trecută?
De ce ai vrea să
pleci de acasă unde ai baie cu cadă şi toaletă cu colac moale ca să te duci în
pădure să îţi faci nevoile pe după copaci, prin frunze de brusture şi urzici
unde eventual te mai muşcă şi nişte furnici de popou? Deci pleci de acasă ca să
te speli o săptămână cu apa rece dintr-un pârâu de munte, bine că spălat e mult
spus, mai bine zis să dai ca pisica un pic cu apă pe faţă şi să ajungi să puţi
mai ceva decât omul cavernelor, pentru plăcerea de a sta în pădure cu cortul?
Am văzut prin
reportajele de la TV oameni zgribuliţi de frig, cu jdemii de haine pe ei mai
ceva decât în miezul iernii, adunaţi în jurul unui foc anemic încercând cu
disperare să încropească ceva de mâncare şi declarând sus şi tare că ce faină e
comuniunea cu natura şi ce mişto se distrează ei în pădure.
Pe bune? Adică,
ideea de distracţie a românului care merge cu cortul este să doarmă pe jos, să
se încălzească la un foc de paie ude şi să facă pipi în natură?
Chestia asta o să
mă uimească întotdeauna.
Labels: de viata