Pareri Razlete: Cum pregătim elevii pentru viaţă?

Reeija, magazin online care oferă genţi de damă, sponsorul probei cu numărul 10 la Spring SuperBlog 2014, a propus o temă mai mult decât interesantă şi sunt convinsă că vor curge râuri de cerneală: Cum pregătim elevii pentru viaţă? Şi, asta în contextul în care şcoala din ziua de astăzi, în România este din ce în ce mai blamată pentru simplul motiv că te duci la şcoală pentru nu ai altundeva unde să te duci. Şcoala noastră este atât de bazată pe teorie, încât orice activitate practică este ucisă din faşă. Mergem la şcoală ca de devenim nişte roboţei ce pot cita pe de rost un comentariu întreg, dar când ni se cere să argumentăm ne blocăm definitiv.

Dacă este să mă raportez strict la mine, pot spune cu mâna pe inimă că în afară de tona de gramatică română şi engleză pe care am învăţat-o în şcoală nu am rămas cu nimic practic. Am urmat facultatea de limbi şi literaturi străine şi „am intrat bou şi am ieşit vacă” cum se spune. Am învăţat o tonă de literatură şi comentarii şi alte o mie de chestii inutile, dar nimeni, niciodată, nu m-a sfătuit că pot fi şi altceva decât profesor. Fix pentru asta m-a pregătit facultatea. Cum, nu vrei să fii profesor? Păi, ce altceva să te faci când ieşi din facultate? Şi uite aşa, pentru că nu am vrut să fiu profesoară, am ieşit din facultate şi m-am uitat lung la piaţa muncii şi nu ştiam ce să aleg şi ce să fac cu viaţa mea.

Am rămas uimită când am citit aici (da, articolul e în engleză şi nu o să stau să îl traduc acum) că studenţii din alte părţi ale lumii (civilizate) fac cursuri pentru a învăţa ce înseamnă să fii liber profesionist, învaţă cum se construieşte o afacere proprie, fac practică şi ştiu să aplice cunoştinţele. Eu nu am avut nici măcar un amărât de curs opţional pe care l-aş fi putut face şi unde să mi se explice ce înseamnă să fii traducător. A trebuit să ies din facultate, să trec prin vreo 3-4 locuri de muncă şi să mă dumiresc singură că asta e cariera pe care mi-o doresc.

De asemenea, am întâlnit oameni care fac masterate de teoria şi practica traducerii şi în care nu învaţă nimic util şi practic, doar teorie pură, unde toceşti nişte definiţii degeaba. Definiţii şi categorii de traducători, tipologii şi alte specii, dar nu le spune nimeni cum se face o traducere, ce elemente trebuie să conţină sau cum se aplică toată teoria asta în practică. Tone de hârtie aruncată în vânt pentru nişe informaţii care nu folosesc ulterior.

Văd cum la interviurile pe care le ţin pentru firma unde lucrez, vin absolvenți de facultate şi masterat care nu ştiu să lege două cuvinte sau care nu reuşesc că rezolve o prolemă simplă de logică, care, în afară de a se lăuda cu multe diplome inutile, nu ştiu să aplice în practică nimic din ceea ce au învăţat în anii de şcoală.

E logic aşa ceva? Ei bine, nu. Şcoala românească ar trebui să se schimbe drastic atât ca organizare cât şi ca model de predare şi învăţare. Copiilor ar trebui să li se ofere posibilitatea de a aplica practic ceea ce învaţă şi astfel ar exista rezultate mai bune şi nu ne-am mai lamenta că avem un procent foarte mic de promovabilitate la testele naţionale. Nu e mai simplu să îi spui unui copil că învaţă fizică pentru că uite asta se aplică în industria constructoare de maşini, de care copilul respectiv este pasionat? Sau că învaţă gramatica română şi engleză pentru că astfel poate să traducă din engleză în română şi îşi poate construi un viitor?