A venit primăvara cam mai devreme
decât în mod normal, dar ştiţi de ce ştiu eu că e deja primăvară? O să fiţi
tentaţi să spuneţi pentru că e cald şi frumos afară. Ei bine, nu chiar. Ştiu că
e primăvară atunci când mă trezesc dimineaţa în sunetul tractoarelor care ară
ogoarele. Le aud pentru că am casa undeva la marginea satului, aproape de
terenurile agricole, care sunt lucrate cu conștiinciozitate de oamenii din sat.
Bineînţeles că nici în grădinile
oamenilor nu este linişte şi nici eu nu am parte de linişte, căci şi eu am o
bucăţică de grădină care trebuie musai lucrată, pentru că bunicu, agricultor
fruntaş al casei, ne aduce aminte în fiecare zi că mâncarea din supermarket nu
se compară cu plăcerea de a mânca o
salată, o ridiche, o ceapă sau o roşie de
la tine din grădină. Să ştiţi că din punctul ăsta de vedere îi dau dreptate.
Chiar îmi place să mă duc în grădină şi să culeg de pe straturi verdeaţa pentru
salată sau legumele pentru o ciorbă eco făcută de mânuţa mea. Nu cu asta am eu
o problemă, ci cu partea de început ce presupune arat, făcut straturi, pus
seminţele... Adică multă muncă şi mizerie sub unghii. Pufai... ce bine ar fi
numai să mă gândesc la roşii şi ele să apară ca prin magie în grădină. Ăsta ar
fi într-adevăr progres tehnologic pentru omenire.
Nu ştiu dacă voi aţi copilărit la
ţară sau aveţi bunici cu grădini, dar eu încă nu pot să uit gustul uimitor al
roşiilor cărnoase „inimă de bou”. Le cultivau bunicii mei în grădina din
spatele casei din
seminţe de roşii şi roşiile, uneori, creşteau şi până la 200 – 300 de grame bucată, erau
imense şi cărnoase. Le mâncam ca atare, cu pâine sau sub formă de salată cu
ceapă, ce mai erau nemaipomenite. Şi ăsta este simplul motiv pentru care în
fiecare primăvară trec peste partea urâtă a grădinăritului şi pun tot felul de
straturi şi strătuleţe cu salată verde, ridichi, ceapă, morcov,
pătrunjel,
mărar şi multe alte bunătăţi.
Articol scris pentru campania Orkestra
Labels: Reclama
