Jurnal de poseta 4

Mi se pare uimitoare ţara noastră, mai ales din prisma minunaţilor aleşi care nu gândesc. Nu, efectiv nu pot spune că ar gândi măcar o secundă. Urlă tot internetul cum în ultima perioadă umblă DGAF peste tot şi suspendă activitatea firmelor pentru câţiva lei în plus sau în minus. Sincer, sumele chiar nu contează, ci ideea e că o firmă poate fi închisă pentru evaziune fiscală. Ei bine, evaziunea fiscală pune în pericol bugetul de stat, deci e de mare importanţă. În schimb, cei de protecţia consumatorului au găsit multe kilograme de carne expirată, re-etichetată şi pusă din nou la vânzare. Au dat doar amenzi, că aşa prevede legea. Adică pentru evaziune fiscală închidem firme, dar pentru că unii au pus în pericol sănătatea şi chiar viaţa a mii de consumatori, se dau doar amenzi. Serios? Măi oameni buni, cred că avem o problemă mare la cap... şi că ar trebuie să ne tratăm, pe urmă să ne stabilim priorităţile. Înţeleg că bugetul de stat e important, dar mi se pare mai importantă sănătatea consumatorilor şi, dacă ar fi după mine, aş aplica închiderea firmei în cazul produselor expirare şi re-vândute. Mi se pare un atentat la sănătate şi la viaţă, fapt ce încalcă legea fundamentală a ţării: Constituţia.

În altă ordine de idei: mă înscriu la concursuri pentru bloggeri. Mie mi se pare normal să fac şi treaba asta. Mi se trimit produse spre testare şi aici, pe blog, vă spun părerea mea sinceră despre acele produse. Uneori aceste concursuri implică "share" şi "like" pe pagina blogului sau pe profilul meu personal de Facebook. Se pare că pe unii îi deranjează, deşi pe mine nu mă deranjează toate postările la care dau ei share. O să îmi doresc singură mult succes în continuare.

Se pare că de Paşte o să avem un frumos Crăciun şi asta e bine. Moşul e tot timpul mai darnic decât iepuraşul. Partea bună e că nu am schimbat la maşină cauciucurile de iarnă cu cele de vară, deşi mă bătea gândul. O să le schimb când o să mă mut în California. Până atunci începe să îmi placă zăpada. Îmi vine să mă sinucid când o văd. Probabil că persoanele vizate în paragraful de mai sus ar fi bucuroase, dar eu nu sunt peştişorul de aur să îndeplinesc astfel de dorinţe.

Mă gândesc să îmi schimb poşeta. Nu am găsit alta pe placul meu sau pe placul bugetului meu. O să răscolesc în şifonier să văd ce mai scot de la naftalină. În schimb, am reuşit să găsesc în poşeta mea şi lucruri pierdute de alte persoane. Se pare că e o adevărată comoară la casa omului. Numai vreun milion de euro nu găsesc, poate nu a pierdut nimeni încă aşa o sumă...

Labels: