Vaccinarea, eterna problema a lumii

Cred că ştim cu toţii sau mai bine zis ne imaginăm că ştim cum a apărut omul, apoi au apărut bolile, apoi, nişte nenea, mai deştepţi, s-au gândit că ar fi bune nişte vaccinuri. Şi de aici se cam rupe filmul. Pentru că mai apoi a apărut mişcarea anti-vaccinare şi apoi mişcarea anti-anti-vaccinare. O nebunie curată, ce mai poţi zice.


Ca să fie cât de clar: nu am nimic nici cu persoanele din mişcarea anti-vaccinare şi nici cu cele din mişcarea anti-anti-vaccinare. Nu am nimic cu părinţii care aleg să vaccineze copiii, la fel cum nu am nimic nici cu cei care aleg să nu îşi vaccineze copiii. Este şi aşa destul de greu să alegi ceva pentru copilul tău. În general se aplică ideea: eu sunt părinte, eu ştiu mai bine. Problema apare că nu alegi pentru tine, ci pentru o persoană care încă nu poate alege. Şi dacă nu alegi bine? Dacă îi faci vaccinul şi face autism sau dacă nu îl faci şi face rujeolă, rubeolă sau mai ştiu eu ce? Poţi trăi toată viaţa cu o alegere prostă? Şi acesta este cazul în care tu alegi strict pentru copilul tău, partea nasoală apare când începi să strigi în gura mare că alegerea ta e cea mai bună şi că alţi părinţi ar trebui să facă ca tine. Şi ăia, precum oile, se iau după tine şi uite aşa devii răspunzător pentru mai multe alegeri şi pentru mai mulţi copii.

Nu pot să înţeleg de ce orice cuplu care a făcut un copil, devine brusc atotştiutor. Metoda lor e cea mai bună, felul lor e perfect, cum fac ei e cel mai bine, ei deţin adevărul absolut despre creşterea copiilor şi dacă nu făceau ei un copil nimeni nu mai ştia cum să crească copiii. Şi da, cu bună ştiinţă am zis cuplu, nu doar mama sau doar tată, pentru ca eu nu discriminez. Dacă ei au ales să nu îşi vaccineze copilul, trebuie musai să urle pe toate forumurile, grupurile şi grupuleţele, pe toate blogurile şi site-urile că vaccinarea este rea, că e bau-bau şi că musai toată lumea ar trebui să le adopte metoda. Astfel, copilul lor este cel mai cel şi dacă vrei şi tu ca al tău să fie la fel trebuie să faci obligatoriu ca ei. Altă cale nu există. Nu realizează nicio secundă că poate ce fac ei nu e bine, că poate afectează alte persoane. Ei chiar ţipă, urlă, se agită şi fac tot posibilul să te convingă că aşa e bine. Le înţeleg alegerea de a nu vaccina copilul, ceea ce nu înţeleg este propovăduirea acestei alegeri ca fiind adevărul suprem.

Şi aici nu este vorba doar despre a vaccina sau nu copiii. La fel se întâmplă şi cu mâncarea, apa sau aerul pe care îl respirăm. Există persoane care consideră că deţin adevărul absolut şi fiecare trebuie să facă ca ei pentru că AŞA e bine. Păi şi dacă nu? Atunci imediat persoana va spune că aşa ceva este imposibil, că cel care i-a urmat sfaturile a greşit undeva, că nu se poate să fi făcut cum trebuie şi să nu aibă rezultatul dorit.

La fel citeşti că iaurturile din comerţ conţin fecale şi mai ştiu eu ce bacterii. Bun, să zicem prin reducere la absurd că ar fi o fărâmă de adevăr în această afirmaţie. Vă rog eu frumos să vă cumpăraţi o vacă, să vă faceţi iaurt natural în casă şi să lăsaţi lumea care alege să mănânce iaurt din comerţ în pace. Voi veţi mânca sănătos, ei vor mânca "fecale". E o chestiune de alegere. Una e să semnalezi lucru ăsta, alta e să îl propovăduiești ca fiind adevărul suprem. Sunt o tâmpită că mănânc iaurturi cumpărate (indiferent de marcă) şi nu mi-am lua încă vacă. O să ard în focurile iadului.

Chiar în timp ce scriam acest articol, am văzut pe un blog cum autorul ne spune ce mult o să ne urască copiii pentru că îi purtăm cu ham. Pentru că nu-i aşa, nu există în viaţa asta bucurie mai mare decât să stai aplecat ca boul vreo 2 ore până îşi face copilul de 80 de cm plimbarea, că nu e bun hamul şi trebuie ţinut de mânuţă. Sau nu-i aşa că nu există bucurie mai mare pentru un părinte decât să-şi vadă copilul de 1 an şi ceva cu capul spart de asfalt pentru că nu e frumos să îi pui ham ca un căţel. Bravo! Dacă ţii musai să nu îi pui ham, nu îi pune, nu am nimic cu tine. Dar de ce ţii musai să explici întregii planete ce nasoală e treaba asta cu hamul şi ce mult mă va urî pe mine copilul când va fi mare pentru că am vrut să nu îşi spargă capul şi l-am dus cu hamul. Sunt un părinte a dracului de nasol şi o să ard în focurile iadului.

Când m-am internat în spital pentru a naşte (da, am născut într-un spital şi nu pe câmp cum se propovăduiește acum) mi s-a cerut acordul pentru vaccinare. Şi l-am dat, cu inima strânsă, pentru că este un rău necesar. Da, mi-am vaccinat copilul. Ce o să fie pe viitor vom vede. Dar, nu vă spun nici că e bine şi nici că e rău. Fiecare nu are decât să ia propriile decizii. La fel şi cu mâncarea bio sau nebio, aerul, apa sau mai ştiu eu ce. Sunt alegeri conştiente pe care le facem, dar haideţi să nu impunem nimănui nimic. Nimeni nu deţine adevărul suprem şi până la urmă toţi suntem datori cu o moarte. Da, e chiar atât de simplu: toţi murim, mai devreme sau mai târziu. Dacă alegerile mele duc la mai devreme asta e, dacă alegerile tale duc la mai târziu, asta e, bravo ţie. Dar nu lăsa niciodată pe altcineva să aleagă în locul tău.

Labels: