Nu sunt vaca

Când am rămas însărcinată, primul lucru pe care l-am făcut a fost să evit cât mai mult grupurile şi/sau site-urile de profil, care te învaţă cum şi în ce fel să duci sarcina şi mai apoi cum şi în ce fel să îşi creşti copilul. Şi am făcut acest lucru la sfatul primit de la o prietenă căreia vreau să îi mulţumesc sincer. A fost cel mai bun sfat primit în toată viaţa mea.

E plin de mămici eroine care după ce au născut un copil, gata sunt zeiţe neînţelese. Nimic nu mai contează pentru ele decât odorul. Nu mai trăiesc, nu mai respiră, nu mai văd nimic în jur decât odorul şi aprobarea grupului. Se transformă în atotştiutoare şi vai de capul celei care încearcă să aibă altă părere.

Analizează fiecare caca a lui ăla micu, fiecare muculeţ, fiecare grimasă şi notează tot conştiincios. Documentează tot cu poze cu zoom de 1000, ca mai apoi să le expună pe internet împreună cu părerea lor despre culoarea maronie sau aurie a căcuţei odorului, pentru a primi aprobarea grupului de deştepte ca ele. Se isterizează la fiecare schimbare cât de mică de culoare, se întrebă în zeci de postări ce înseamnă dacă muculeţul este verzui-gălbui, alb-gălbui sau doar gălbui. Caca de bebeluş, oricât de mult aţi iubi copilul, pute. Şi recunoașteți măcar aşa pentru voi, că pute a dracului de urât. E şi aşa destul de greu să schimbi minunea de 10 ori pe zi uneori şi să trebuiască să suporţi putoarea emanată, darămite să mai stai şi să analizezi boţul câcat de copil. Mucii trebuie şterşi, punct. Nu există a analiza, a vedea.

Sunt eroinele patriei, spală totul numai la mână, cu atenţie şi grijă. Blamează maşina de spălat mai ceva decât pe Băsescu când a tăiat salariile bugetarilor. Folosesc numai scutece din bumbac 100% naturale, pe care le spală dedicate numai la 30 de grade la apă de râu neîncepută, ca nu cumva funduleţul odorului să se irite în vreun fel. Fiţi serioase măcar o secundă şi recunoaşteţi că scutecele din comerţ sunt mană cerească. Când îmi povesteşte maică-mea cum stătea şi fierbea la pelinci de a făcut igrasie în toată casă mi se ridică părul pe limbă.

Dau lapte mai ceva ca pe vremea colectivizării, alăptează cu dedicaţie zi şi noapte, neobosite. Au grijă să povestească cu lux despre fiecare alăptare, despre pompa pentru sâni, despre câtă cantitate, ce culoare şi câte râgâieli a tras ăla micu. "Dacă îşi iubeşti copilul, o să ai lapte să alăptezi". Idioţenia de mai sus am citit-o de multe ori printre habarnistele de pe internet. Dintre cele mai multe sfaturi tâmpite, de timpul nu te machia că îi faci rău copilului sau nu umbla pe tocuri, eşti nebună la cap, acesta ar fi cel mai idiot. Dragele mele, nu sunt vacă, nu dau lapte la comandă. După idioţenia asta de sfat, cred că până şi bunica lui ăl mic ar trebui să dea lapte, că doar îl iubeşte ca pe ochii din cap. Laptele de mama o fi cea mai bună mâncare pentru copil, dar nici cu lapte praf nu moare de foame şi creşte mare foarte bine.

Înţeleg că fiecare are dreptul la opinie şi sunt de acord cu asta. Dar una e opinia şi alta este sfatul imperativ, de tip ordin. Terminaţi o dată cu prostiile spune/scrise de Olivia Steer. Acestei fiinţe i se dă prea multă importanţă în media şi în general.

Labels: