Maidanezii nostri cei de toate zilele



Mă uit la TV şi văd iubitorii de animale cum sar noapte de noapte pe hingheri şi mă crucesc. Şi după ce mă crucesc bine, încep să mă revolt. Mă oamenilor, voi aveţi nevoie de un control serios la cap şi de ceva tratamente... sau mai bine zis voi aveţi nevoie să nu se mai dea bani de la stat pentru câinii maidanezi să vedem dacă îi mai iubiţi de nu mai puteţi. Căci nu-i aşa, dacă nu mai vin fondurile se termină şi iubirea asta a voastră de vă face să ieşiţi noaptea din casă ca să apăraţi nişte colţi care sfâşie. Dar, atâta timp cât vin fondurile de la stat şi de cumpărăm X6 că iubim câinii vagabonzi e bine, nu?

Haideţi să fim sinceri o dată în viaţă. Dacă iubeşti animalele atât de mult, îţi vinzi apartamentul de la oraş, îşi cumperi o casă la ţară şi te apuci de crescut şi îngrijit animale. Dacă iubeşti atât de mult câinii, îl iei acasă şi îi dai de mâncare şi ai grijă de ei.

Iubirea asta isterică, cu urlete şi ţipete pe străzi nu denotă decât interese ascunse şi în niciun caz o iubire reală izvorâtă din dorinţa de a face bine. Dacă tot vă daţi cu curul de pământ că iubiţi câini maidanezi că sunt şi ei nişte sufleţele, de ce nu îi luaţi acasă? Câţi din aia care ies noaptea din casă să se ia la trântă cu hingherii au luat un maidanez acasă? Aaa, păi nu e bun de luat de acasă, că e murdar şi nu e educat şi face în casă şi miroase. Am înţeles... în schimb e bun de lăsat pe străzi să sfâşie copii nevinovaţi nu? Că în general un copilaş de câţiva anişori e vinovat, îşi merită soarta de a fi sfâşiat de animalele lăsate slobode de străzi, căci oraşul este al câinilor şi idiotul ăla de copil nu are ce căuta pe teritoriul câinelui. Să stea dracului în casă, ce naiba caută afară să se joace, morţii mamii lui de copil...

Cam asta e gândirea voastră bolnavă, dragilor. Vă trântiţi cu curul de asfalt la 40 de grade la umbră pentru câteva javre şi scuipaţi un copil în nas că ăla nu are dreptul la viaţă. Cât de idioţi şi tâmpiţi la cap puteţi fi? Cât de bolnavi mintal puteţi fi? 

Stau şi mă întreb oare societatea cât o să vă mai suporte? Cât o să vă mai tolerăm minţile bolnave care pun mai presus viaţa unui câine faţă de viaţa unui copil?

Şi pentru că o să îmi săriţi în cap cu argumente idioate, aş vrea să ştiţi că am 3 câini acasă. DA, TREI, nu niciunul, nu unul, nu doi, ci TREI. Şi de toţi trei am grijă să fie în perimetrul alocat, să nu sară la oameni, toţi au padocuri, curăţenie, hrană şi merg la doctor. Şi pentru că toţi sunt de talie mare, mă costă o mică avere numai mâncarea lunar. Asta se numeşte să ai grijă de animalul de companie, nu urlatul pe străzi şi trântitul cu curul de pământ. Dar, dacă unul dintre cei trei căţei, numai ar mârâi la copilul meu sau la orice alt copil, l-aş eutanasia fără regrete în secunda doi, pentru că viaţa unui copil este tot timpul mai presus de cea a unui animal. 

Ştiu că minţile voastre bolnave nu au cum să înţeleagă ceea ce am scris eu mai sus. Nici nu mă aştept la aşa ceva, sunteţi prea prinşi în lumea voastră limitată şi prea lipsiţi de neuroni ca să pricepeţi că într-un oraş trebuie să te simţi în siguranţă. Că animalele nu au ce căuta pe străzi şi că da, eutanasierea este SOLUŢIA căci altfel nu vom putea opri înmulţirea necontrolată, din moment ce voi folosiţi fondurile alocate sterilizării pentru alte scopuri.

La fel de bine ştiu că interesul poartă fesul şi atâta timp cât primiţi fonduri (de la stat, de alţi bătuţi în cap denumiţi pompos iubitori de animale) toată treaba asta va continua... şi eu o să continui să mă crucesc şi să mă revolt.

Labels: