Cand pisica nu-i acasa

Azi veneam eu aşa liniştită cu maşina spre birou, bine întârziasem de fapt, dar tot liniştită eram, când, în faţă la Real văd o maşină parcată cam aiurea: adică, cam bloca un pic accesul şi o tanti cam de la ţară aşa cu năframă şi fustă din stofă groasă ce scutura de zor un sac de rafie.



Destul de ciudat pentru o dimineaţă liniştită când întârzii la birou aşa că mă mai uit o dată să văd exact ce face tanti. Când colo, de lângă sac o zbugheşte o pisică toată speriată, care s-a ascuns rapid sub maşină.

Adică vii de undeva de la casă, probabil dintr-un sat din apropiere, ca să laşi o pisică la marginea oraşului în faţă la Real... probabil pentru că te-ai gândit că acolo are ce mânca, că altfel nu îmi explic ce poate fi în mintea tănticii.

Cum să faci aşa ceva? Dacă tot ai un animal, nu e mai bine să îţi asumi responsabilitatea pentru el?

Dar, logic e mai ieftin să o laşi la marginea drumului decât să o duci să o castrezi şi să ai grijă de ea.


Labels: